DESPRE MOMENTELE CÂND GREȘIM
Mă surprind adesea greșind.
Greșind față de alții, față de mine, față de Dumnezeu.
Îmi place să cred că greșelile sunt momente în care devenim mai buni. Sau cel puțin, mai dornici de a face bine.
UMBRE
Zi de iulie. De vară.
Puful de nori parcă se desprinde și este adus de vânt mai aproape de pământ.
Puf ce formează goluri. Ce formează umbre.
Ne închipuim mereu umbrele ca pe ceva rău, ca pe ceva întunecat.
Umbra- ceva ce acoperă, ceva ce ascunde lumina.
Umbră- loc gol.
Și totuși, dacă realitatea despre umbre este alta?..
OAZE. DE BUCURIE.
Răsărit de soare la margine de lume.
Stoluri de păsări ce se bucură.
Și pentru că, de multe ori, uităm să mai trăim.
Trăiesc într-o lume cu oaze. Oaze de bucurie, oaze de speranță, oaze de pace. Oaze în deșert.
Deșertul vieții.
Și da, asta sunt. Un om călător în căutare de oaze.
Oaze ce-mi aduc aminte de cer.
