Mă bucură acele momente în care sunt întâmpinată cu vorbe bune.
Poate cu un simplu zâmbet, sau un salut rostit pe un ton plăcut.
Și da, e frumos să ni se spună “mulțumesc”, în haosul nemulțumirilor din jur.
Îmi imaginez cuvintele ca cele care înfățișează atitudinea inimii.
Cuvinte care oglindesc temeri, lupte, înfrângeri și dorința de a o lua de la capăt.
Cuvinte care spun mai mult despre noi decât ar putea face alții.
Îmi place să văd cuvintele cu puterea lor de a zidi sau a (ne) pune la pământ. Pe noi și pe cei din jur.
Poate că știi ce înseamnă să construiești și, din cauza unor cuvinte rostite pripit, să alegi să dărâmi.
Sau poate că un cuvânt bun a fost acela care ți-a dat puterea să construiești mai departe.
Cred că e frumos ca, prin cuvintele tale, să ajuți pe cineva ca să zidească din nou.
Se spune că “moartea și viața sunt în puterea limbii.” (Biblia)
Ai grijă la vorbele tale.
Nu lăsa cuvinte nerostite și nu le rosti pe cele fără rost.
Alege-ți cuvintele cu dorința de a aduce frumos și bine.
Și pune pe buzele tale doar acele cuvinte care zidesc.
În lumina unei inimi curate,
lasă-ți cuvintele să înflorească.