De ce scriu?
Uneori, gândurile se ascund după fraze, după cuvinte, poate după simple virgule.
Și așteaptă.
Ce așteaptă?
Să le înțelegem, să le credem, să le trăim.
De cele mai multe ori, gândurile camuflează speranțe, realități sau idealuri. Gândurile vorbesc despre noi.
Îmi place să cred că o inimă bună se naște din gânduri curate, din lumini.
Și da, fiecare gând poate fi o lumină sau o umbră.
Scriu admirând.
Scriu despre natură, despre frumusețile uitate ale vieții. Scriu despre oameni.
Și despre Dumnezeu.
Iar din întregul cuvintelor, desprind gânduri.
Pentru că îmi place să scriu despre lucrurile care mă ajută să trăiesc frumos.
Scriu despre lumini, despre gânduri de sus.