De-a lungul timpului, am vizitat multe biserici. Fie ele mari catedrale, mănăstiri sau simple săli de cult.
Ne place să fim considerați oameni credincioși. Oameni care se poartă bine.
Care fac ce e bine.
Pe scurt,
oameni văzuți bine.
Și cred că acest “bine” este o necesitate pentru omul care își dorește să fie credincios.
Binele- un stil de viață.
Am citit recent din Biblie despre idoli. Și despre ce înseamnă să ne închinăm lor.
Despre ce înseamnă să ne închinăm răului, noi, oamenii de bine.
Am tinde să credem că azi nu mai există idoli. Sau cel puțin, nu mai există între noi, creștinii.
Între noi- care îl avem în centru pe Dumnezeu.
Și totuși, am fi surprinși să descoperim că există. Și poate există mulți.
Îmi intitulez gândurile de azi: despre idolii secolului în care trăim, despre bani.
Da, e adevărat că ne închinăm banilor cu multe.
Și nu stiu de ce, dar alegem să ne închinăm banilor cu lucruri care nu se mai recuperează.
Se spune că ne închinăm banilor cu timp.
Eu aș zice: cu prea mult timp.
Ca mai apoi să fim uimiți că nu îl mai avem.
Nu, timpul nu înseamnă bani. Pentru mine, timpul reprezintă viață.
Ne închinăm banilor cu sănătate.
Și în goana noastră, ajungem să o pierdem.
Ne închinăm banilor cu iluzii.
Cu multe iluzii.
Iluzia unui viitor frumos.
Iluzia unei vieți mai fericite.
Îmi place să cred că iluziile sunt tratabile. Tratabile prin alegerea de a trăi mai mult din realitate.
Și da, închinarea în fața banilor nu face altceva decât să ne împingă spre acel moment în care să pierdem din vedere prezentul.
Prezentul, cu tot ceea ce ne oferă el.
Aici și acum: prezent.
Aici și acum: tot ceea ce contează.
Când alegem să trăim în prezent, frumusețea iluziilor poate deveni o realitate.
Pentru că și prezentul poate să aducă împlinire.
Și prezentul poate fi unul fericit.
Îmi place să cred că toate acestea devin posibile în prezența Lui.
Un prezent alături de Dumnezeu.
Închinarea este o alegere.
Caută și găsește idolii din viața ta.
Și alege să renunți la ei.
Și alege să îți pleci genunchii în fața Cui trebuie. În fața Celui care merită toată consacrarea ta.
Pentru că închinarea în fața lui Dumnezeu, nu lasă loc de idoli.