Există acele locuri în care ți-ai dori să te întorci și pentru a doua oară.
Acele locuri care trezesc amintiri, care au în ele farmec.
Locuri altfel.
Și, la fel ca acea nerăbdare de a revedea un loc drag, există nerăbdarea de a reîntâlni oameni.
Acei oameni de care ți-e dor.
Oameni care inspiră,
oamenii pe care ți-ai dori să-i ai mai des prin preajmă.
Pentru mine, omul altfel este cel care are o inimă bună.
Altfel, mai înțelegător. Mai fericit.
Omul frumos, care îndeamnă la admirație.
Omul care știe să-ți vorbească acele cuvinte potrivite la momentele potrivite.
Și da, e adevărat că despre o inimă-altfel se pot spune multe:
Îmi place să compar inima cu o grădină. O grădină a cărui grădinar sunt eu.
Stiți, frumusețea grădinilor se găsește în culori.
În culori care se îmbină
și în liniște.
Acea liniște care îți permite să-ți asculți gândurile odată cu vântul.
Grădinile mai sunt frumoase prin ceea ce se găsește plantat în ele.
Și, deși este trist, de multe ori poate, mulți grădinari aleg să-și lase florile umbrite de buruieni.
Îmi place să cred că, în general, un grădinar bun va alege să își umple grădina de culoare, de viață.
Pentru că sunt multe grădini care au în ele toamnă.
Grădini ofilite.
Grădini ce strigă după lumină și apă.
Alege să faci din inima ta un loc pe care să îl vizitezi mai des.
Să-ți asculți gândurile și să meditezi. Poate să bătătorești o cărare și să-ți construiești o bancă
undeva la umbra unui copac înalt.
Lasă-ți inima să primească soare și ploaie la vreme.
Las-o să crească.
Și plantează în ea numai bine.
Pentru că cel care plantează, schimbă.
Nu lumea, ci pe sine.
Fii un grădinar care permite Luminii să intre.
Acel grădinar care se bucură privind cum se naște viața.
Și da, spun Lumină și Ploaie, Lui, care îmi ține grădina pe palme.
Ai grijă de inima ta.
Smulge buruienile și alege să sădești un pom.
Pentru că doar așa vei putea deschide locul de unde curg izvoarele de viață.